FX.co ★ Întâlnirea dintre Trump și Xi Jinping: la ce să ne așteptăm și cum să ne pregătim

Indicele Dolarului SUA a crescut cu 0,37% pe parcursul săptămânii, atingând 98,92—investitorii plasează pariuri cu prudență asupra perspectivelor monedei americane. Motivul este simplu: săptămâna viitoare, Donald Trump se va întâlni cu Xi Jinping în Coreea de Sud, iar această întâlnire are potențialul de a schimba traiectoria războiului comercial dintre SUA și China. Așteptările sunt mixte: unii speră la un armistițiu, în timp ce alții văd riscul unei escaladări suplimentare. Întrebarea este ce rezultat va avea summit-ul și cum va afecta acesta piețele. Haideți să analizăm situația.

Trump țintește o victorie rapidă. Ce este el pregătit să folosească pentru a o obține?

Înaintea summit-ului, președintele SUA descrie sarcina cât mai simplu posibil: dorește o "victorie rapidă." Pentru Trump, acest lucru înseamnă extinderea pauzei privind majorările tarifare în schimbul unor acțiuni specifice din partea Beijing-ului—reluarea achizițiilor de soia, adoptarea unor măsuri drastice împotriva fentanylului și ridicarea restricțiilor privind exporturile de elemente rare.

În același timp, el afirmă deschis că nu intenționează să elimine toate barierele comerciale și este gata să păstreze restricțiile pe care le consideră necesare. "Cred că ne vom înțelege asupra a tot," a declarat el presei joi, afișând un tip de încredere benefică pentru efectul mediatic.

Paradoxul este că ambițiile lui Trump depășesc cu mult problemele economice înguste: el exprimă deschis dorința de a obține acorduri dificile privind armele nucleare și de a-l face pe Xi Jinping să exercite presiuni asupra lui Vladimir Putin pentru a pune capăt invaziei Ucrainei.

În calculele sale, Trump vede aceasta ca o oportunitate de a-și consolida imaginea de pacificator — un rol care, în opinia sa, i-ar putea aduce avantaje pe plan internațional, inclusiv armistițiul între Israel și Hamas. Pentru el, aceasta nu este doar o întâlnire comercială, ci o platformă pentru marketing politic.

Cu toate acestea, tendința sa de a lua decizii rapid și dorința sa de a prezenta un rezultat până joia viitoare — împreună cu stilul obișnuit al lui Trump, unde viteza primează asupra profunzimii — ridică riscul ca rezultatul să nu fie o înțelegere cuprinzătoare, ci mai degrabă doar o de-escaladare temporară.

Ceea ce așteaptă piețele și de ce analiștii mențin pesimismul

Jucătorii financiari și economiștii se apropie de summit cu realism prudent mai degrabă decât cu optimism. Joseph Capurso de la Commonwealth Bank of Australia își exprimă așteptările astfel: cel mai bun rezultat de sperat este un alt armistițiu comercial.

Cuvintele sale: "În opinia noastră, cel mai bun rezultat va fi un alt armistițiu comercial... Așteptările noastre pentru un rezultat pozitiv de la întâlnire sunt scăzute. Credem că și așteptările piețelor sunt modeste, ceea ce implică doar o reacție moderată din partea valutei săptămâna viitoare," reflectând doza sănătoasă de scepticism din piețe care s-au obișnuit cu promisiuni și declarații îndrăznețe care nu duc întotdeauna la schimbări structurale.

Henrietta Levin, fost consilier al Casei Albe pe China, este de acord: ambele părți doresc stabilitate, dar, potrivit ei, "China deține cărțile." Acest lucru nu este doar o figură de stil: China posedă într-adevăr o gamă largă de instrumente pentru a exercita influență — de la controlul materialelor critice pentru tehnologie până la accesul la piețele mari.

Pentru piețe, nu retorica grandioasă contează, ci balanța puterii reale de piață și voința politică. Dacă așteptările rămân scăzute, volatilitatea va rămâne probabil la niveluri moderate, iar reacțiile valutare vor fi reținute.

În plus, dinamica pieței este afectată de momentul întâlnirii: actualul acord tarifar expiră în noiembrie.

Sincronizarea întâlnirii joacă de asemenea un rol în dinamica pieței: actualul acord tarifar expiră în noiembrie. Acest lucru adaugă urgență, lăsând în același timp loc pentru manevre tactice, cum ar fi întârzierile temporare.

Piețele au inclus deja parțial în preț posibilitatea de "pauze" și "armistiții", așa că pentru un șoc pozitiv semnificativ, nu va fi nevoie doar de o declarație, ci de mecanisme specifice și angajamente cu termene și volume reale.

În final, participanții de pe piață urmăresc și retorica publică a ambelor părți. Dacă summitul este însoțit de o demonstrație de compromis, unde fiecare parte își poate salva fața și prezenta aceasta ca o realizare, indicatorii financiari vor reacționa pozitiv.

Cu toate acestea, dacă discuțiile se transformă în acuzații reciproce și "indiferență politicoasă," activele de refugiu sigur precum yenul, francul și aurul vor primi sprijin, nu din cauza încrederii într-o soluție pe termen lung a contradicțiilor, ci dintr-o tendință de a căuta siguranță.

Nealinierea strategică: elementele de pământuri rare, semiconductori și strategia pe termen lung a Chinei

Una dintre zonele centrale ale negocierilor este tehnologia și resursele cheie, în special elementele de pământuri rare. Pentru Trump, aceasta este o linie separată de presiune: ridicarea restricțiilor de export pentru aceste materiale ar putea facilita accesul la componente pentru smartphone-uri, semiconductori și sisteme de apărare.

Cu abordarea sa tranzacțională, totul pare simplu: tu dai, noi dăm. Problema, cu toate acestea, este că Beijingul nu consideră elementele de pământuri rare doar ca o marfă, ci ca un avantaj strategic. Pentru China, controlul asupra acestor resurse face parte dintr-o strategie națională pe termen lung și nu va ceda fără compensare.

Sun Chenghao, cercetător la Centrul pentru Securitate Internațională și Strategie de la Universitatea Tsinghua, o spune direct: "Levierele de influență ale Chinei nu sunt 'simple jetoane de negociere,'" și aceasta este ceea ce face ca un simplu schimb de mărfuri pentru unele concesii temporare din partea SUA să fie imposibil.

Analistul subliniază că schimbarea acestei politici ar necesita concesii semnificative din partea SUA, care ar putea implica ridicarea sancțiunilor tehnologice americane — un pas inacceptabil din punct de vedere politic pentru Washington.

În mijlocul acestor contradicții, Washingtonul lucrează și într-o altă direcție, luând în considerare înăsprirea restricțiilor de export pentru echipamente care conțin software american. Aceasta înseamnă că un potențial compromis privind elementele de pământuri rare nu este doar neclar, ci și complicat de restricții tehnologice suplimentare din partea SUA, care ar putea afecta vânzările de calculatoare, motoare și alte bunuri.

Cu alte cuvinte, ambele părți pregătesc mișcări atent calculate, dar logica lor este diferită: una este axată pe un rezultat rapid, în timp ce cealaltă se concentrează pe un avantaj sistemic.

Implicațiile pentru piețe și lanțurile de aprovizionare sunt clare: orice schimbare în politica de export în acest domeniu va afecta costul producției de tehnologie la nivel mondial, așteptările de profit pentru companiile implicate și lanțurile de aprovizionare pe termen lung.

În această situație, întâlnirea comercială din Coreea de Sud este puțin probabil să rezolve problema; în schimb, probabil va servi ca un punct în care părțile rafinează limitele a ceea ce este posibil și conturează liniile roșii, în timp ce piețele vor reacționa cu precauție.

Taiwanul ca factor de risc constant în orice acord comercial

Taiwanul este un subiect care depășește logica comercială tradițională și cade în sfera securității naționale și a doctrinei de politică externă.

China a cerut oficial Casei Albe să declare că SUA „se opune” independenței Taiwanului, iar potrivit lui Trump, problema insulară va fi probabil discutată. Acest lucru adaugă un element în procesul de negociere care este dificil de formalizat sub formă de angajamente comerciale.

Patricia Kim de la Brookings Institution reamintește că Trump „nu aderă la vederile convenționale privind Taiwanul și a fost remarcabil de mai restrâns în sprijinul său pentru Taiwan, mai ales comparativ cu predecesorii săi.”

Această reținere ar putea părea Beijingului drept o manevră posibilă: dacă Trump este dispus să arate flexibilitate în această privință, China ar putea percepe asta ca o oportunitate de a obține concesii în schimbul altor acțiuni. Acesta este motivul pentru care Taiwan ar putea deveni acel "compromis" care generează îngrijorări în rândul șoimilor americani și al aliaților SUA din regiune.

Cu toate acestea, concesiile pe astfel de subiecte sunt dificil de acceptat politic pentru conducerea americană și ar putea provoca conflicte interne la Washington, unde preocupările privind securitatea națională și ambiguitatea strategică în legătură cu Taiwanul rămân extrem de sensibile.

Prin urmare, chiar dacă subiectul este dezbătut, este puțin probabil să ducă la concesii răspândite care ar putea fi rapid integrate în acorduri; este mult mai probabil ca părțile să își contureze pozițiile și, poate, să cadă de acord asupra unor formulări declarative care să nu atingă garanțiile strategice.

Escaladarea înaintea negocierilor: sancțiuni, tarife și probleme comerciale neașteptate

Săptămânile trecute au arătat că confruntarea nu s-a răcit în perspectiva summit-ului; dimpotrivă, a escaladat. Fiecare parte acuză pe cealaltă: SUA vede restricțiile noi ale exportului chinezesc drept cauza escaladării, în timp ce Beijingul susține că Washingtonul și-a încălcat promisiunile extinzând sancțiunile și adăugând subsidiare pe lista neagră.

Aceste acuzații au escaladat rapid în măsuri de retorsiune: China a impus sancțiuni asupra subsidiarelor americane ale gigantului sud-coreean din transportul martim Hanwha Ocean Co., iar în replică, Trump a ridicat ideea introducerii unor tarife suplimentare de 100% pe mărfurile chineze până la 1 noiembrie - o amenințare care îngheață piețele.

Subiecte comerciale neobișnuite au ajuns, de asemenea, pe agendă: sunt discutate restricțiile la importul de uleiuri vegetale uzate din China - un exemplu de cum politica comercială poate penetra segmente neașteptate și poate crea riscuri pentru diverse industrii.

Toate acestea nu sunt doar retorica diplomatică: tarifele și sancțiunile au deja un impact asupra factorilor economici reali. În SUA, majorările de tarife au dus la creșteri ale prețurilor la bunurile de consum, în timp ce în China, restricțiile au perturbat accesul la cea mai mare piață de export.

Interesant este că Trump însuși a sugerat că nu consideră regimul actual de amenințări tarifare sustenabil. În același timp, susținătorii radicali din Washington cred că SUA încă deține o pârghie semnificativă, după cum subliniază Steve Yates de la Heritage Foundation, China are nevoie de piața americană mai mult decât are nevoie SUA de piața chineză.

Această afirmație nu este doar un argument politic, ci și o indicație analitică pentru piețe: echilibrul interdependenței este cheia pentru înțelegerea cine va ceda în cele din urmă primul.

Turul asiatic al lui Trump și afaceri nefinalizate cu aliații

Involuntar, summit-ul cu Xi este perceput ca punctul culminant al unui tur asiatic mai amplu al lui Trump, în cadrul căruia el caută să își consolideze pozițiile și să își mobilizeze aliații înainte de dialogul principal.

Călătoria include Malaezia, unde este planificată o întâlnire bilaterală cu prim-ministrul Anwar Ibrahim și o cină cu liderii ASEAN; Japonia, unde sunt așteptate discuții cu noul prim-ministru, Sanae Takachi; și Coreea de Sud, unde sunt programate o întâlnire cu președintele Lee Jae-myung, un discurs principal la prânzul liderilor APEC și o cină de lucru cu alți lideri. Acestea nu sunt doar opriri diplomatice, ci o încercare de a întări pozițiile și de a demonstra că SUA are alianțe și instrumente de influență.

În același timp, multe acorduri bilaterale importante rămân nefinalizate. Negocierile comerciale cu Coreea de Sud, India și Brazilia "atârnă de un fir de ață", termenii unui fond de investiții de 550 de miliarde de dolari pe care Japonia l-a stabilit pentru a reduce barierele tarifare nu sunt încă finalizați, iar concluzionarea discuțiilor asupra cadrului de investiții este neclară. Promisiunea Coreei de Sud de a investi 350 de miliarde de dolari în SUA nu a fost semnată în forma sa finală. În mod similar, negocierile cu Vietnam, Indonezia și Filipine par să avanseze cu precauție - sursele indică faptul că nu sunt așteptate semnări.

Analistul japonez William Chou oferă un sfat aplicat efectiv: dacă obiectivul SUA este să încheie un acord eficient cu Beijingul, ar trebui "să își consolideze pârghiile de influență cât mai mult posibil." Acesta este exact ceea ce face Trump în turneul său: demonstrează sprijinul internațional și încearcă să adune argumente economice și politice înaintea întâlnirii cu liderul chinez.

Cu toate acestea, rezultatul acestei strategii va fi clar doar după summit - dacă duce la o demonstrație de forță prin pași care cresc șansele unui compromis sau dacă devine clar că problema rămâne nerezolvată.

Concluzie: o încetare a focului ca cel mai bun rezultat practic și ce înseamnă pentru piețe

Așadar, întâlnirea din Coreea de Sud pare mai puțin ca o încheiere potențială a rivalității globale și mai mult ca o nouă rundă de negocieri, unde obiectivul pentru ambele părți va fi în primul rând reducerea intensității confruntării.

Trump urmărește o victorie imediată, de dorit, în timp ce Xi Jinping acționează dintr-o poziție de calcul pe termen lung, unde avantajele strategice, cum ar fi dominația în elemente rare, nu sunt cedate fără concesii semnificative.

Taiwanul rămâne un punct periculos, unde cel mai mic pas greșit ar putea strica totul, iar lista sancțiunilor și amenințărilor reciproce arată că escaladarea este posibilă chiar și fără vreo știre pozitivă semnificativă.

Pentru piețe, cel mai bun rezultat realist este o încetare a focului: o pauză în majorările tarifare, acorduri declarative asupra achizițiilor și angajamente care nu ating miezul dezacordurilor strategice.

Un astfel de rezultat ar duce la o ușurare moderată în valute și la o reducere a volatilității pe termen scurt, dar nu ar elimina incertitudinea sistemică care necesită acorduri pe termen lung și profunde.

Cel mai grav scenariu pentru investitori ar fi o escaladare reînnoită: în acest caz, volatilitatea ar crește, prețurile de consum ar continua să crească, iar încrederea în stabilitatea lanțurilor de aprovizionare globale ar fi zguduită și mai mult.